Cele două sisteme de impozitare prezintă amandouă avantaje și dezavantaje pentru contribuabili, nu de puține ori rolul contabilului este să „păzească” pragul pentru a nu fi depășit plafonul de trecere ca plătitor de impozit pe profit.

Dar pentru cine este mai avantajos unul din cele două sisteme, din punct de vedere al activităților desfășurate? Impozitul pe venitul microîntreprinderilor este un sistem de impunere mai profitabil pentru prestatorii de servicii, care de cele mai multe ori nu au cheltuieli însemnate, în timp ce impozitul pe profit este mai avantajos pentru societăţile ce practica activități de natura comerțului sau producției. Altfel spus, pentru prestatorii de servicii, 3%/1% din total venituri înseamnă mai puțin decât 16% din profitul impozabil, iar pentru comercianți și producători 16% din profitul impozabil înseamnă, de regulă, mai puțin decât 3% din totalul veniturilor.

Tocmai din acest dezavantaj al volumului redus al cheltuielilor prestatorilor de servicii, contribuabilii din România pot fi văzuți “plimbându-se” cu numere consistente de societăţi comerciale înregistrate ca plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor, practic aceștia își descentralizează activitatea pentru optimizare fiscală.

Desigur, tocmai din acest motiv și legiuitorul a ajuns la concluzia că putem obliga anumiți prestatori de servicii să fie plătitori de impozit pe profit, o motivație clară, alta decât dorința de rotunjire a bugetului, nu există în realitate.

Multumim partenerului nostru MGaccounting, firma de contabilitate in Bucuresti care analizeaza constant modificarile legislative, tendintele de modificare a legilor si alte aspecte care ne intereseaza pe toti.